bălăcire

Romanian

Etymology

From bălăci +‎ -re.

Noun

bălăcire f (plural bălăciri)

1. splashing

Declension

Declension of bălăcire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bălăcire	bălăcirea	(niște) bălăciri	bălăcirile
genitive/dative	(unei) bălăciri	bălăcirii	(unor) bălăciri	bălăcirilor
vocative	bălăcire, bălăcireo		bălăcirilor