bălmăji

Romanian

Etymology

From balmoș +‎ -i.

Verb

a bălmăji (third-person singular present bălmăjește, past participle bălmăjit) 4th conj.

1. to stammer

Conjugation

    conjugation of bălmăji (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a bălmăji
gerund			bălmăjind
past participle			bălmăjit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bălmăjesc	bălmăjești	bălmăjește	bălmăjim	bălmăjiți	bălmăjesc
	imperfect	bălmăjeam	bălmăjeai	bălmăjea	bălmăjeam	bălmăjeați	bălmăjeau
	simple perfect	bălmăjii	bălmăjiși	bălmăji	bălmăjirăm	bălmăjirăți	bălmăjiră
	pluperfect	bălmăjisem	bălmăjiseși	bălmăjise	bălmăjiserăm	bălmăjiserăți	bălmăjiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bălmăjesc	să bălmăjești	să bălmăjească	să bălmăjim	să bălmăjiți	să bălmăjească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bălmăjește			bălmăjiți
	negative		nu bălmăji			nu bălmăjiți