băltăgel

Romanian

Etymology

From baltag +‎ -el.

Noun

băltăgel n (plural băltăgele)

1. diminutive of baltag; small hatchet

Declension

Declension of băltăgel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) băltăgel	băltăgelul	(niște) băltăgele	băltăgelele
genitive/dative	(unui) băltăgel	băltăgelului	(unor) băltăgele	băltăgelelor
vocative	băltăgelule		băltăgelelor