bănicer

Romanian

Etymology

From baniță +‎ -ar.

Noun

bănicer m (plural băniceri)

1. diminutive of baniță

Declension

Declension of bănicer

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bănicer	bănicerul	(niște) băniceri	bănicerii
genitive/dative	(unui) bănicer	bănicerului	(unor) băniceri	bănicerilor
vocative	bănicerule		bănicerilor

References

• bănicer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN