bănuit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of bănui.
Adjective edit
bănuit m or n (feminine singular bănuită, masculine plural bănuiți, feminine and neuter plural bănuite)
Declension edit
Declension of bănuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | bănuit | bănuită | bănuiți | bănuite | ||
| definite | bănuitul | bănuita | bănuiții | bănuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | bănuit | bănuite | bănuiți | bănuite | ||
| definite | bănuitului | bănuitei | bănuiților | bănuitelor | |||
Noun edit
bănuit m (plural bănuiți)
Declension edit
Declension of bănuit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) bănuit | bănuitul | (niște) bănuiți | bănuiții |
| genitive/dative | (unui) bănuit | bănuitului | (unor) bănuiți | bănuiților |
| vocative | bănuitule | bănuiților | ||