bănuit

Romanian

Etymology

Past participle of bănui.

Adjective

bănuit m or n (feminine singular bănuită, masculine plural bănuiți, feminine and neuter plural bănuite)

1. suspect

Declension

Declension of bănuit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bănuit		bănuită	bănuiți	bănuite
	definite	bănuitul		bănuita	bănuiții	bănuitele
genitive/ dative	indefinite	bănuit		bănuite	bănuiți	bănuite
	definite	bănuitului		bănuitei	bănuiților	bănuitelor

Noun

bănuit m (plural bănuiți)

1. suspect

Declension

Declension of bănuit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bănuit	bănuitul	(niște) bănuiți	bănuiții
genitive/dative	(unui) bănuit	bănuitului	(unor) bănuiți	bănuiților
vocative	bănuitule		bănuiților

Derived terms

• bănuită