bărbățel

Romanian

Etymology

From bărbat +‎ -el.

Noun

bărbățel m (plural bărbăței)

1. diminutive of bărbat; small man

Declension

Declension of bărbățel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bărbățel	bărbățelul	(niște) bărbățeli	bărbățelii
genitive/dative	(unui) bărbățel	bărbățelului	(unor) bărbățeli	bărbățelilor
vocative	bărbățelule		bărbățelilor