bătrânel

Romanian

Etymology

From bătrân +‎ -el.

Adjective

bătrânel m or n (feminine singular bătrânelă, masculine plural bătrâneli, feminine and neuter plural bătrânele)

1. diminutive of bătrân

Declension

Declension of bătrânel

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bătrânel		bătrânelă	bătrâneli	bătrânele
	definite	bătrânelul		bătrânela	bătrânelii	bătrânelele
genitive/ dative	indefinite	bătrânel		bătrânele	bătrâneli	bătrânele
	definite	bătrânelului		bătrânelei	bătrânelilor	bătrânelelor

Noun

bătrânel m (plural bătrânei)

1. diminutive of bătrân

Declension

Declension of bătrânel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) bătrânel	bătrânelul	(niște) bătrânei	bătrâneii
genitive/dative	(unui) bătrânel	bătrânelului	(unor) bătrânei	bătrâneilor
vocative	bătrânelule		bătrâneilor