balamuțire

Romanian

Etymology

From balamuți +‎ -re.

Noun

balamuțire f (plural balamuțiri)

1. (dated) slandering, gossip

Declension

Declension of balamuțire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) balamuțire	balamuțirea	(niște) balamuțiri	balamuțirile
genitive/dative	(unei) balamuțiri	balamuțirii	(unor) balamuțiri	balamuțirilor
vocative	balamuțire, balamuțireo		balamuțirilor

References

• balamuțire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN