bancruta

Romanian

Etymology

Borrowed from German bankrottieren.

Verb

a bancruta (third-person singular present bancrutează, past participle bancrutat) 1st conj.

1. to go bankrupt

Conjugation

    conjugation of bancruta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a bancruta
gerund			bancrutând
past participle			bancrutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bancrutez	bancrutezi	bancrutează	bancrutăm	bancrutați	bancrutează
	imperfect	bancrutam	bancrutai	bancruta	bancrutam	bancrutați	bancrutau
	simple perfect	bancrutai	bancrutași	bancrută	bancrutarăm	bancrutarăți	bancrutară
	pluperfect	bancrutasem	bancrutaseși	bancrutase	bancrutaserăm	bancrutaserăți	bancrutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bancrutez	să bancrutezi	să bancruteze	să bancrutăm	să bancrutați	să bancruteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bancrutează			bancrutați
	negative		nu bancruta			nu bancrutați