beștelire

Romanian

Etymology

From beșteli +‎ -re.

Noun

beștelire f (plural beșteliri)

1. rebuke

Declension

Declension of beștelire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) beștelire	beștelirea	(niște) beșteliri	beștelirile
genitive/dative	(unei) beșteliri	beștelirii	(unor) beșteliri	beștelirilor
vocative	beștelire, beștelireo		beștelirilor

References

• beștelire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN