becațină

Romanian

Etymology

Borrowed from French bécassine.

Noun

becațină f (plural becaține)

1. snipe

Declension

Declension of becațină

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) becațină	becațina	(niște) becaține	becaținele
genitive/dative	(unei) becaține	becaținei	(unor) becaține	becaținelor
vocative	becațină, becațino		becaținelor