beiugă

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bélyeg.

Noun

beiugă f (plural beiugi)

1. seal, stamp

Declension

Declension of beiugă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) beiugă	beiuga	(niște) beiugi	beiugile
genitive/dative	(unei) beiugi	beiugii	(unor) beiugi	beiugilor
vocative	beiugă, beiugo		beiugilor

References

• beiugă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN