beregăți
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a beregăți (third-person singular present beregățește, past participle beregățit) 4th conj.
- to strangle
Conjugation edit
conjugation of beregăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a beregăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | beregățind | ||||||
| past participle | beregățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | beregățesc | beregățești | beregățește | beregățim | beregățiți | beregățesc | |
| imperfect | beregățeam | beregățeai | beregățea | beregățeam | beregățeați | beregățeau | |
| simple perfect | beregății | beregățiși | beregăți | beregățirăm | beregățirăți | beregățiră | |
| pluperfect | beregățisem | beregățiseși | beregățise | beregățiserăm | beregățiserăți | beregățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să beregățesc | să beregățești | să beregățească | să beregățim | să beregățiți | să beregățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | beregățește | beregățiți | |||||
| negative | nu beregăți | nu beregățiți | |||||