biciuleț

Romanian

Etymology

From bici +‎ -uleț.

Noun

biciuleț n (plural biciulețe)

1. diminutive of bici

Declension

Declension of biciuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) biciuleț	biciulețul	(niște) biciulețe	biciulețele
genitive/dative	(unui) biciuleț	biciulețului	(unor) biciulețe	biciulețelor
vocative	biciulețule		biciulețelor