binevestit

Romanian

Etymology

Past participle of binevesti.

Noun

binevestit n (uncountable)

1. sermon

Declension

declension of binevestit (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) binevestit	binevestitul
genitive/dative	(unui) binevestit	binevestitului
vocative	binevestitule

Verb

binevestit (past participle of binevesti)

1. past participle of binevesti

References

• binevestit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN