biniș

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (biniş).

Noun

biniș n (plural binișuri)

1. (obsolete) a robe worn by boyars

Declension

Declension of biniș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) biniș	binișul	(niște) binișuri	binișurile
genitive/dative	(unui) biniș	binișului	(unor) binișuri	binișurilor
vocative	binișule		binișurilor

References

• biniș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN