binocla

Romanian

Etymology

From binoclu.

Verb

a binocla (third-person singular present binoclează, past participle binoclat) 1st conj.

1. to use a binocular
2. (slang) to stare

Conjugation

    conjugation of binocla (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a binocla
gerund			binoclând
past participle			binoclat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	binoclez	binoclezi	binoclează	binoclăm	binoclați	binoclează
	imperfect	binoclam	binoclai	binocla	binoclam	binoclați	binoclau
	simple perfect	binoclai	binoclași	binoclă	binoclarăm	binoclarăți	binoclară
	pluperfect	binoclasem	binoclaseși	binoclase	binoclaserăm	binoclaserăți	binoclaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să binoclez	să binoclezi	să binocleze	să binoclăm	să binoclați	să binocleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		binoclează			binoclați
	negative		nu binocla			nu binoclați

References

• binocla in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN