birtă

Romanian

Etymology

Unknown.

Noun

birtă f (plural birte)

1. (dated) taxation

Declension

Declension of birtă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) birtă	birta	(niște) birte	birtele
genitive/dative	(unei) birte	birtei	(unor) birte	birtelor
vocative	birtă, birto		birtelor

References

• birtă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN