blăniță

See also: blănita, blănită, blănița, and Blăniță

Romanian

Etymology

From blană +‎ -iță.

Noun

blăniță f (plural blănițe)

1. Diminutive of blană; small fur

Declension

Declension of blăniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) blăniță	blănița	(niște) blănițe	blănițele
genitive/dative	(unei) blănițe	blăniței	(unor) blănițe	blănițelor
vocative	blăniță, blănițo		blănițelor