bocănitură

Romanian

Etymology

From bocăni +‎ -tură.

Noun

bocănitură f (plural bocănituri)

1. thump

Declension

Declension of bocănitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bocănitură	bocănitura	(niște) bocăniture	bocăniturele
genitive/dative	(unei) bocăniture	bocăniturei	(unor) bocăniture	bocăniturelor
vocative	bocănitură, bocănituro		bocăniturelor