bonitate

Interlingua

Noun

bonitate (uncountable)

1. goodness

Latin

Noun

bonitāte

1. ablative singular of bonitās

Romanian

Etymology

Borrowed from German Bonität. Equivalent to bon +‎ -itate.

Noun

bonitate f (plural bonități)

1. creditworthiness

   Synonyms: solvabilitate, solvență

Declension

Declension of bonitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bonitate	bonitatea	(niște) bonități	bonitățile
genitive/dative	(unei) bonități	bonității	(unor) bonități	bonităților
vocative	bonitate, bonitateo		bonităților