bordură

Romanian

Etymology

Borrowed from French bordure.

Noun

bordură f (plural borduri)

1. border
2. curb (at the edge of a road)

Declension

Declension of bordură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bordură	bordura	(niște) borduri	bordurile
genitive/dative	(unei) borduri	bordurii	(unor) borduri	bordurilor
vocative	bordură, borduro		bordurilor