brâuleț

Romanian

Etymology

From brâu +‎ -uleț.

Noun

brâuleț n (plural brâulețe)

1. diminutive of brâu; small belt

Declension

Declension of brâuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) brâuleț	brâulețul	(niște) brâulețe	brâulețele
genitive/dative	(unui) brâuleț	brâulețului	(unor) brâulețe	brâulețelor
vocative	brâulețule		brâulețelor