brădeț

Romanian

Etymology

From brad +‎ -eț.

Noun

brădeț m (plural brădeți)

1. diminutive of brad

Declension

Declension of brădeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) brădeț	brădețul	(niște) brădeți	brădeții
genitive/dative	(unui) brădeț	brădețului	(unor) brădeți	brădeților
vocative	brădețule		brădeților

References

• brădeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN