brilănțel
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
brilănțel n (plural brilănțele)
- Diminutive of briliant; small brilliant
Declension edit
Declension of brilănțel
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) brilănțel | brilănțelul | (niște) brilănțele | brilănțelele |
| genitive/dative | (unui) brilănțel | brilănțelului | (unor) brilănțele | brilănțelelor |
| vocative | brilănțelule | brilănțelelor | ||