brută

Romanian

Etymology

Borrowed from French brute.

Noun

brută f (plural brute)

1. brute

Declension

Declension of brută

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brută	bruta	(niște) brute	brutele
genitive/dative	(unei) brute	brutei	(unor) brute	brutelor
vocative	brută, bruto		brutelor