bucăliță

Romanian

Etymology

From bucălaie +‎ -iță.

Noun

bucăliță f (plural bucălițe)

1. diminutive of bucălaie

Declension

Declension of bucăliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bucăliță	bucălița	(niște) bucălițe	bucălițele
genitive/dative	(unei) bucălițe	bucăliței	(unor) bucălițe	bucălițelor
vocative	bucăliță, bucălițo		bucălițelor

References

• bucăliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN