bucăturică

Romanian

Etymology

From bucătură +‎ -ică.

Noun

bucăturică f (plural bucăturici)

1. diminutive of bucătură

Declension

Declension of bucăturică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bucăturică	bucăturica	(niște) bucăturici	bucăturicile
genitive/dative	(unei) bucăturici	bucăturicii	(unor) bucăturici	bucăturicilor
vocative	bucăturică, bucăturico		bucăturicilor

References

• bucăturică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN