buimăcie

Romanian

Etymology

From buimac +‎ -ie.

Noun

buimăcie f (plural buimăci)

1. dizziness

Declension

Declension of buimăcie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) buimăcie	buimăcia	(niște) buimăci	buimăcile
genitive/dative	(unei) buimăci	buimăcii	(unor) buimăci	buimăcilor
vocative	buimăcie, buimăcio		buimăcilor

References

• buimăcie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN