buimăcire

Romanian

Etymology

From buimăci +‎ -re.

Noun

buimăcire f (plural buimăciri)

1. disorientedness, confusion

Declension

Declension of buimăcire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) buimăcire	buimăcirea	(niște) buimăciri	buimăcirile
genitive/dative	(unei) buimăciri	buimăcirii	(unor) buimăciri	buimăcirilor
vocative	buimăcire, buimăcireo		buimăcirilor