bunăciune

Romanian

Etymology

From bun +‎ -ăciune.

Noun

bunăciune f (plural bunăciuni)

1. (slang) attractive woman

Declension

Declension of bunăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bunăciune	bunăciunea	(niște) bunăciuni	bunăciunile
genitive/dative	(unei) bunăciuni	bunăciunii	(unor) bunăciuni	bunăciunilor
vocative	bunăciune, bunăciuneo		bunăciunilor