bunețe

Romanian

Etymology

From bun +‎ -ețe.

Noun

bunețe f (plural buneți)

1. goodness

Declension

Declension of bunețe

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bunețe	bunețea	(niște) buneți	bunețile
genitive/dative	(unei) buneți	buneții	(unor) buneți	buneților
vocative	bunețe, bunețeo		buneților