buruieniță

Romanian

Etymology

From buruiană +‎ -iță.

Noun

buruieniță f (plural buruienițe)

1. diminutive of buruiană; small weed

Declension

Declension of buruieniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) buruieniță	buruienița	(niște) buruienițe	buruienițele
genitive/dative	(unei) buruienițe	buruieniței	(unor) buruienițe	buruienițelor
vocative	buruieniță, buruienițo		buruienițelor

References

• buruieniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN