burzului

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian borzolni.

Verb

a burzului (third-person singular present burzuluiește, past participle burzuluit) 4th conj.

1. to get angry (at someone)

Conjugation

    conjugation of burzului (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a burzului
gerund			burzuluind
past participle			burzuluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	burzuluiesc	burzuluiești	burzuluiește	burzuluim	burzuluiți	burzuluiesc
	imperfect	burzuluiam	burzuluiai	burzuluia	burzuluiam	burzuluiați	burzuluiau
	simple perfect	burzuluii	burzuluiși	burzului	burzuluirăm	burzuluirăți	burzuluiră
	pluperfect	burzuluisem	burzuluiseși	burzuluise	burzuluiserăm	burzuluiserăți	burzuluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să burzuluiesc	să burzuluiești	să burzuluiască	să burzuluim	să burzuluiți	să burzuluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		burzuluiește			burzuluiți
	negative		nu burzului			nu burzuluiți