butona

Romanian

Etymology

From buton.

Verb

a butona (third-person singular present butonează, past participle butonat) 1st conj.

1. to press buttons fast
2. to zap

Conjugation

    conjugation of butona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a butona
gerund			butonând
past participle			butonat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	butonez	butonezi	butonează	butonăm	butonați	butonează
	imperfect	butonam	butonai	butona	butonam	butonați	butonau
	simple perfect	butonai	butonași	butonă	butonarăm	butonarăți	butonară
	pluperfect	butonasem	butonaseși	butonase	butonaserăm	butonaserăți	butonaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să butonez	să butonezi	să butoneze	să butonăm	să butonați	să butoneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		butonează			butonați
	negative		nu butona			nu butonați