cârâi

Romanian

Etymology

From câr +‎ -âi.

Verb

a cârâi (third-person singular present cârâie, past participle cârâit) 4th conj.

1. to croak

Conjugation

    conjugation of cârâi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a cârâi
gerund			cârâind
past participle			cârâit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cârâi	cârâi	cârâie	cârâim	cârâiți	cârâie
	imperfect	cârâiam	cârâiai	cârâia	cârâiam	cârâiați	cârâiau
	simple perfect	cârâii	cârâiși	cârâi	cârâirăm	cârâirăți	cârâiră
	pluperfect	cârâisem	cârâiseși	cârâise	cârâiserăm	cârâiserăți	cârâiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cârâi	să cârâi	să cârâie	să cârâim	să cârâiți	să cârâie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cârâie			cârâiți
	negative		nu cârâi			nu cârâiți