căcățel

Romanian

Etymology

From căcat +‎ -el.

Noun

căcățel m (plural căcăței)

1. diminutive of căcat
2. (vulgar) shit, trifle, bagatelle

Declension

Declension of căcățel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) căcățel	căcățelul	(niște) căcăței	căcățeii
genitive/dative	(unui) căcățel	căcățelului	(unor) căcăței	căcățeilor
vocative	căcățelule		căcățeilor