căiță

See also: Căiță and cǎità

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian kaica.

Noun

căiță f (plural căițe)

1. (regional) cap

Declension

Declension of căiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căiță	căița	(niște) căițe	căițele
genitive/dative	(unei) căițe	căiței	(unor) căițe	căițelor
vocative	căiță, căițo		căițelor