călămar

Romanian

Noun

călămar m (plural călămari)

1. Obsolete form of calmar.

Declension

Declension of călămar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) călămar	călămarul	(niște) călămari	călămarii
genitive/dative	(unui) călămar	călămarului	(unor) călămari	călămarilor
vocative	călămarule		călămarilor

References

• călămar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN