călugăr

See also: Călugăr and cãlugãr

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek or Byzantine Greek καλόγερος (kalógeros), possibly partly though a Slavic intermediary; compare Serbo-Croatian kaluđer, Bulgarian калугер (kaluger). Cf. also Aromanian cãlugãr.

Pronunciation

• IPA^(key): /kəˈluɡər/

Noun

călugăr m (plural călugări, feminine equivalent călugăriță)

1. monk, friar

   Synonym: monah

Declension

Declension of călugăr

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) călugăr	călugărul	(niște) călugări	călugării
genitive/dative	(unui) călugăr	călugărului	(unor) călugări	călugărilor
vocative	călugărule		călugărilor

References

• călugăr in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)