călugări

Romanian

Etymology

From călugăr +‎ -i.

Verb

a călugări (third-person singular present călugărește, past participle călugărit) 4th conj.

1. to become a monk

Conjugation

    conjugation of călugări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a călugări
gerund			călugărind
past participle			călugărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	călugăresc	călugărești	călugărește	călugărim	călugăriți	călugăresc
	imperfect	călugăream	călugăreai	călugărea	călugăream	călugăreați	călugăreau
	simple perfect	călugării	călugăriși	călugări	călugărirăm	călugărirăți	călugăriră
	pluperfect	călugărisem	călugăriseși	călugărise	călugăriserăm	călugăriserăți	călugăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să călugăresc	să călugărești	să călugărească	să călugărim	să călugăriți	să călugărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		călugărește			călugăriți
	negative		nu călugări			nu călugăriți