călugărire

Romanian

Etymology

From călugări +‎ -re.

Noun

călugărire f (plural călugăriri)

1. the act of becoming a monk

Declension

Declension of călugărire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) călugărire	călugărirea	(niște) călugăriri	călugăririle
genitive/dative	(unei) călugăriri	călugăririi	(unor) călugăriri	călugăririlor
vocative	călugărire, călugărireo		călugăririlor

References

• călugărire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN