cănățuie

Romanian

Etymology

From căniță +‎ -uie.

Noun

cănățuie f (plural cănățui)

1. diminutive of căniță

Declension

Declension of cănățuie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cănățuie	cănățuia	(niște) cănățuii	cănățuiile
genitive/dative	(unei) cănățuii	cănățuiei	(unor) cănățuii	cănățuiilor
vocative	cănățuie, cănățuio		cănățuiilor