cănăcel

Romanian

Etymology

From canac +‎ -el.

Noun

cănăcel m (plural cănăcei)

1. diminutive of canac

Declension

Declension of cănăcel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cănăcel	cănăcelul	(niște) cănăcei	cănăceii
genitive/dative	(unui) cănăcel	cănăcelului	(unor) cănăcei	cănăceilor
vocative	cănăcelule		cănăceilor

References

• cănăcel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN