căpătuire

Romanian

Etymology

From căpătui +‎ -re.

Noun

căpătuire f (plural căpătuiri)

1. enrichment

Declension

Declension of căpătuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căpătuire	căpătuirea	(niște) căpătuiri	căpătuirile
genitive/dative	(unei) căpătuiri	căpătuirii	(unor) căpătuiri	căpătuirilor
vocative	căpătuire, căpătuireo		căpătuirilor