căpătuit

Romanian

Etymology

From căpătui.

Adjective

căpătuit m or n (feminine singular căpătuită, masculine plural căpătuiți, feminine and neuter plural căpătuite)

1. nouveau riche

Declension

Declension of căpătuit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	căpătuit		căpătuită	căpătuiți	căpătuite
	definite	căpătuitul		căpătuita	căpătuiții	căpătuitele
genitive/ dative	indefinite	căpătuit		căpătuite	căpătuiți	căpătuite
	definite	căpătuitului		căpătuitei	căpătuiților	căpătuitelor

Verb

căpătuit (past participle of căpătui)

1. past participle of căpătui