căpuț

See also: caput and căput

Romanian

Etymology

From cap +‎ -uț.

Noun

căpuț n (plural căpuțe)

1. diminutive of cap

Declension

Declension of căpuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) căpuț	căpuțul	(niște) căpuțe	căpuțele
genitive/dative	(unui) căpuț	căpuțului	(unor) căpuțe	căpuțelor
vocative	căpuțule		căpuțelor

References

• căpuț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)