cărătură

Romanian

Etymology

From căra +‎ -ătură.

Noun

cărătură f (plural cărături)

1. transport

Declension

Declension of cărătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cărătură	cărătura	(niște) cărături	cărăturile
genitive/dative	(unei) cărături	cărăturii	(unor) cărături	cărăturilor
vocative	cărătură, cărăturo		cărăturilor