căra

See also: Appendix:Variations of "cara"

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *carrāre, from Latin carrus. Compare Sardinian carrare. Other Romance cognates seem to have come from a root *carriāre. Compare French charrier (Anglo-French carier, whence came English carry), charroyer, Occitan carrejar, Spanish acarrear, Italian carreggiare, Neapolitan carreare, Sicilian carriari.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a căra (third-person singular present cară, past participle cărat) 1st conj.

1. to carry, bear, transport

Conjugation

    conjugation of căra (first conjugation, no infix)

infinitive			a căra
gerund			cărând
past participle			cărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	car	cari	cară	cărăm	cărați	cară
	imperfect	căram	cărai	căra	căram	cărați	cărau
	simple perfect	cărai	cărași	cără	cărarăm	cărarăți	cărară
	pluperfect	cărasem	căraseși	cărase	căraserăm	căraserăți	căraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să car	să cari	să care	să cărăm	să cărați	să care
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cară			cărați
	negative		nu căra			nu cărați

Related terms

• car
• cărare
• încărca

See also

• aduce, duce, purta