cărunți

Romanian

Etymology

From cărunt.

Verb

a cărunți (third-person singular present cărunțește, past participle cărunțit) 4th conj.

1. to gray (about hair)

Conjugation

    conjugation of cărunți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cărunți
gerund			cărunțind
past participle			cărunțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cărunțesc	cărunțești	cărunțește	cărunțim	cărunțiți	cărunțesc
	imperfect	cărunțeam	cărunțeai	cărunțea	cărunțeam	cărunțeați	cărunțeau
	simple perfect	cărunții	cărunțiși	cărunți	cărunțirăm	cărunțirăți	cărunțiră
	pluperfect	cărunțisem	cărunțiseși	cărunțise	cărunțiserăm	cărunțiserăți	cărunțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cărunțesc	să cărunțești	să cărunțească	să cărunțim	să cărunțiți	să cărunțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cărunțește			cărunțiți
	negative		nu cărunți			nu cărunțiți